Standardizare IFCC (International Federation of Clinical Chemistry) si certificare NGSP (National Glycohemoglobin Standardization Program)

 

Inainte de anul 1993, Hb A1c era utilizata exclusiv ca test de estimare a controlului glicemic, fara a fi conturate tinte terapeutice si corelatii cu riscul de complicatii. DCCT (Diabetes Control and Clinical Trial) demonstreaza  pentru prima data în 1993 relatia directa dintre valoarea Hb A1c si riscul de complicatii pentru DZ I. Aceleasi rezultate le obtine si studiul condus de United Kingdom Prospective Diabetes Study (UKPDS) în cazul DZII. Un an mai târziu (1994) ADA  (American Diabetes Association) stabileste tinte terapeutice specifice pentru diabet: Hb A1c <7 % pentru un control stabil si Hb A1c > 8% pentru modificarea tratamentului. Totusi, variabilitatea mare între rezultatele ob5tinute prin diversele metode folosite în laboratoarele clinice a limitat, initial, utilizarea adecvata a acestora de catre medicii clinicieni. In vederea armonizarii rezultatelor Hb A1c cu cele obtinute de studiile DCCT/UKPDS si standardizarea acestora, a fost implementat în 1996 programul NGSP. Prin intermediul unei retele de laboratoare debreferinta, NGSP certifica metodele de determinare a Hb A1c ale diversilor producatorinca fiind trasabile la DCCT. In vederea asigurarii calitatii si stabilitatii rezultatelor, NGSP recomanda certificarea metodelor anual.

 

Recomandarile IFCC privind standardizarea metodelor cuprind:

 

 Hb A1c (%) = 100 [Hb A1c]/ [HbA1c]+ [HbA0]

 

 

Tinte de performanta a metodelor analitice pentru Hb A1c

Evaluarea procesului de standardizare si perfectionarea metodelor de determinare sunt efectuate permanent de NGSP prin intermediul CAP (College of American Pathologists). Prin acest program, NGSP se asigura ca toate laboratoarele participante furnizeaza rezultate precise, cu respectarea recomandarilor Forurilor Internatioanale (ADA, OMS).

Tintele de performanta impuse prin acest program sunt:

 

Bibliografie selectiva

 

  1. – www.ngsp.org/ifcc.asp
  2. – Chiva A.- Actualităţi în diagnosticul electroforetic de laborator, Ed. Universitară “Carol Davila”, 2011.
  3. – Consensus statement on the worldwide standardization of the Hb A1c measurement: the American Diabetes Association, European Association for the Study of Diabetes, International Federation of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine, and the International Diabetes Federation. Diabetes Care. 2007; 30: 2399-2400.
  4. – Dati F, Metzmann E-Proteins- Laboratory testing and clinical use- DyaSys Diagnostic Systems GmbH, 2005.
  5. – Garry John W, Mosca A, Weykamp C, Goodall I.- Hb A1c Standardization: History, Science and Politics. Clin Biochem Rev 2007; 28(4): 163-168.
  6. – Hare MJL, Shaw JE, Zimmet PZ- Current controversies in the use of haemoglobin A1c. J Intern Med 2012;271:227-236.
  7. – IFCC Network on Hb A1c.2013. http://www.ifcchba1c.net
  8. – Mostafa SA et al..- Should glycated haemoglobin (Hb A1c) be used to detect people with type 2 diabetes mellitus and impaired glucose regulation? Postgrad Med J 2010;86:656-662.
  9. – Mostafa SA et al.- The potential impact and optimal cut points of using glycated haemoglobin  Hb A1c to detect people with impaired glucose regulation in a UK multi-ethnic cohort. Diabetes Res Clin Pract 2010; 90(1):100-8.