Hb A1c ca marker al controlului glicemic

   

Încă de la introducerea sa în uzul clinic în anul 1980, Hb A1c a constituit standardul de aur în monitorizarea tratamentului şi a riscului de complicaţii. Raportându-ne la un domeniu de normalitate pentru Hb A1c de 4-6%, valorile ţintă aprobate de DCCT (Diabetes Control and Complications Trial) sunt de Hb A1c ≤ 7 %. Faţă de această ţintă terapeutică, valorile cuprinse între 7-8% trebuie considerate indicatori al unui control glicemic optim, în timp ce valori > 9% sunt asociate cu un control glicemic precar. În acelaşi timp, menţinerea Hb A1c la un nivel sub 7% este asociată cu un risc scăzut de complicaţii.

În vederea monitorizării tratmentului şi a complicaţiilor, Hb A1c trebuie evaluat periodic, după cum urmează:

 

Hb A1c ca test de diagnostic

Diagnosticul precoce al diabetului zaharat (DZ), în special DZ II este esenţial, dar dificil. Spre deosebire de DZ I, DZ II este precedat de o perioadă de latenţă sau prediabet. Pe de altă parte, există o perioadă de aproximativ 7 ani între debutul modificarilor biochimice şi apariţia simptomelor, timp în care complicaţiile microvasculare (nefropatie, neuropatie şi retinopatie) şi macrovasculare (accident vascular cerebral şi infarct miocardic) se pot instala.  Astfel, 25-30% din cazuri prezintă deja complicaţii la momentul diagnosticului. De aceea, identificarea unor markeri biochimici de diagnostic, extrem de sensibili si specifici, reprezintă o necesitate.

Glicemia à jeune (FBG) şi testul de toleranţă orală la glucoză (OGTT), markeri de diagnostic tradiţionali, prezintă câteva dezavantaje majore legate de multiplele preparative preanalitice (repaus alimentar de cel puţin 8 ore, evitarea stress-ului fizic şi psihic), precaritatea informaţiei cu privire la mecanismul etiologic,  timpul lung de obţinere a rezultatului (în special pentru OGTT) si sensibilitatea scazuta în identificarea pacientilor cu DZII. Acceptarea de catre Organizatia Mondială a Sănătăţii a propunerii unor foruri medicale internaţionale (American Diabetes Association, International Expert Commitee) de a utiliza Hb A1c şi ca marker de diagnostic a devenit operanta începând cu anul 2010 datorita standardizarii rezultatelor. Acest lucru a reprezentat un moment important, simplificând procedura de diagnostic şi conferindu-i acurateţe datorită avantajelor pe care le prezintă utilizarea sa ca marker:

 

Interpretarea rezultatelor (conform ADA):

 

Aceste valori sunt valabile pentru metodele standardizate DCCT si NGSP.

 

Situatii în care NU se recomanda utilizarea Hb A1c ca test de diagnostic

Conform recomandarilor ADA si OMS, exista anumite situatii în care Hb A1c nu poate fi utilizat ca test de diagnostic (datorita posibilelor interferente). La acesti pacienti, valorile Hb A1c trebuie interpretate în context clinic si coroborate cu alti parametri ai stas-ului glicemic. In aceste situatii, valori Hb A1c <6.5% nu exclude diagnosticul de diabet (vezi Sectiunea de “Interferente in determinarea Hb A1c”)

Aceste situatii se refera la:

 

Factori de care trebuie sa se tina seama în interpretarea valorilor Hb A1c

 

Hb A1c ca test de diagnostic

  • Normal: 4.8-5.6%
  • Pre-diabet:  5.7-6.4% (39-46 mmol/mol Hb)
  • Diabet zaharat: ≥6.5% (48 mmol/mol Hb)

 

Hb A1c ca test de monitorizare

  • Tinta terapeutica (control optim)  < 7%
  • La limita 7-8.5%
  • Control precar > 9 %
  • Interventii terapeutice 8-9%

 

Recomandări recente pentru utilizarea Hb A1c în practica medicală

 

Bibliografie selectiva

 

  1. – www.ngsp.org
  2. – Chiva A.- Actualităţi în diagnosticul electroforetic de laborator, Ed. Universitară “Carol Davila”, 2011.
  3. – Chiva A-  Hemoglobina glicozilata si diabetul zaharat.Revista Galenus, Nr.65, 6-8, 2012.
  4. – Dati F, Metzmann E-Proteins- Laboratory testing and clinical use- DyaSys Diagnostic Systems GmbH, 2005.
  5. – Hare MJL, Shaw JE, Zimmet PZ- Current controversies in the use of haemoglobin A1c. J Intern Med 2012;271:227-236.
  6. – Mostafa SA et al..- Should glycated haemoglobin (Hb A1c) be used to detect people with type 2 diabetes mellitus and impaired glucose regulation? Postgrad Med J 2010;86:656-662.
  7. – Mostafa SA et al.- The potential impact and optimal cut points of using glycated haemoglobin  Hb A1c to detect people with impaired glucose regulation in a UK multi-ethnic cohort. Diabetes Res Clin Pract 2010; 90(1):100-8.